Politică monetară
Politica monetară reunește instrumentele pe care o bancă centrală le folosește pentru a-și atinge obiectivele — în Statele Unite, un dublu mandat legal: stabilitatea prețurilor (țintă de inflație de 2%) și ocuparea deplină a forței de muncă. Pârghia principală este dobânda-cheie; li se adaugă quantitative easing/tightening (cumpărări sau reduceri ale bilanțului de obligațiuni) și forward guidance (orientarea anticipărilor prin comunicare). O politică restrictivă (dobânzi mari) frânează inflația cu prețul creșterii economice; o politică acomodativă (dobânzi mici) susține activitatea cu riscul de a o relansa. Vezi șoim / porumbel pentru cele două poziții.
Vezi și
Rata la care o bancă centrală împrumută băncile comerciale — „chiria banilor”.
Comitetul de 12 membri care stabilește dobânda-cheie americană, de 8 ori pe an.
Cele două poziții de politică monetară: restrictivă (șoim) sau acomodativă (porumbel).