Pe 16 septembrie 2026, ziua publicării acestui articol, Jerome Powell face încă parte din consiliul guvernatorilor Rezervei Federale americane — sub președinția propriului său succesor. Niciun președinte recent al Fed nu făcuse această alegere de aproape optzeci de ani.
Între numirea sa în 2018 și această ieșire inedită, a trebuit să treacă prin două șocuri de o raritate istorică: o pandemie globală care paralizează economia americană în câteva săptămâni, apoi cel mai violent puseu inflaționist de la începutul anilor 1980. Powell, al 16-lea președinte al Rezervei Federale și singurul lider recent venit din finanțele private și nu din mediul academic, gestionează ambele crize cu aceeași metodă: pragmatism, decizii luate ședință cu ședință și — un fapt rar pentru un bancher central aflat în exercițiu — o recunoaștere publică a propriilor sale erori de calendar.
Esențialul de reținut
- Născut pe 4 februarie 1953 la Washington D.C., jurist de formație (Princeton, apoi Georgetown Law) și nu economist — o singularitate printre președinții recenți ai Fed.
- Carieră construită la Wall Street și la Trezoreria americană, apoi cincisprezece ani în finanțele private — Carlyle, Severn Capital Partners, Global Environment Fund — înainte de a se alătura consiliului guvernatorilor Fed în 2012.
- Numit guvernator de Barack Obama în 2012, apoi președinte de Donald Trump în 2017, și reconfirmat de Joe Biden în 2021: două numiri făcute de președinți din tabere opuse.
- Gestionează urgența Covid-19 încă din martie 2020: dobânzi reduse la 0%-0,25% și un program de răscumpărare de active de 700 de miliarde de dolari.
- Recunoaște la finalul lui noiembrie 2021 că inflația nu mai este „tranzitorie”, declanșând cea mai dură înăsprire monetară de la Paul Volcker: unsprezece majorări până la 5,25%-5,50% în iulie 2023.
- Conduce trei reduceri de dobândă în 2024, apoi alte trei în 2025, aducând dobânda-cheie la 3,50%-3,75% în decembrie 2025.
- Al doilea său mandat de președinte se încheie pe 15 mai 2026; el însuși asigură interimatul ca „chair pro tempore” până la sosirea lui Kevin Warsh.
- Fapt inedit de la Marriner Eccles din anii 1940: alege să rămână guvernator după ce părăsește președinția, un mandat care se întinde până pe 31 ianuarie 2028.
Tinerețe și formare: de la Washington la Princeton
Jerome Hayden Powell se naște pe 4 februarie 1953 la Washington D.C. Urmează studiile liceale la Georgetown Preparatory School, de unde absolvă în 1971. Nimic, în acest stadiu, nu lasă să se întrevadă o carieră în fruntea celei mai puternice bănci centrale din lume: Powell alege științe politice și obține un B.A. la Princeton University în 1975, înainte de a se îndrepta spre drept. Obține titlul de J.D. la Georgetown University Law Center în 1979, unde devine redactor-șef al Georgetown Law Journal — o poziție care, în facultățile de drept americane, distinge deja studenții destinați celor mai înalte traiectorii.
Acest parcurs merită subliniat: spre deosebire de majoritatea predecesorilor și succesorilor săi recenți în fruntea FOMC — Ben Bernanke, economist universitar, sau Janet Yellen, la rândul ei economistă de carieră —, Powell nu a publicat niciodată o teză macroeconomică și nu a predat într-un departament de economie. Ajunge la Fed prin practica piețelor, nu prin teorie.
Wall Street, Trezoreria, apoi Carlyle: anomalia financiarului privat
După studii, Powell profesează mai întâi ca avocat, apoi trece la banca de investiții din New York. Urcă treptele la Dillon, Read & Co., unde devine vicepreședinte între 1984 și 1990. Traiectoria sa cunoaște apoi o cotitură instituțională: sub administrația lui George H. W. Bush, ocupă succesiv funcțiile de Assistant Secretary și apoi de Under Secretary la Trezoreria americană, responsabil de politica instituțiilor financiare și de piața datoriei suverane — o experiență directă a mecanismului care, decenii mai târziu, îi va structura deciziile ca președinte al Fed.
Totuși, trecerea sa prin The Carlyle Group, gigant al private equity-ului, este cea care îi modelează cel mai durabil profilul. Partener din 1997 până în 2005, conduce acolo investițiile în sectorul financiar. Cofondează apoi Severn Capital Partners în 2005, iar în 2008 devine managing partner al Global Environment Fund. Rezultat: când se alătură consiliului guvernatorilor în 2012, Powell este unul dintre puținii președinți ai Fed din era modernă care nu au ocupat niciodată o funcție academică — un bancher de afaceri și un financiar din private equity, nu un profesor de economie. Această experiență în finanțele private, deseori redusă la un detaliu biografic, explică în parte stilul său decizional: orientat spre datele de piață, neîncrezător în certitudinile doctrinare, atent la modul în care fiecare anunț al FOMC se repercutează asupra condițiilor reale de finanțare ale companiilor și gospodăriilor.
De la guvernator la președinte al Fed: două numiri, doi președinți opuși
Powell intră în consiliul guvernatorilor Rezervei Federale pe 25 mai 2012, numit de Barack Obama. Petrece acolo cinci ani într-o discreție relativă, votând deciziile de politică monetară fără a ocupa prim-planul — președinția revenind atunci lui Janet Yellen, care îi succedă lui Ben Bernanke în 2014.
Cotitura survine pe 2 noiembrie 2017: în Rose Garden de la Casa Albă, Donald Trump anunță că îl numește pe Powell la președinția Fed în locul reconfirmării lui Janet Yellen — o ruptură cu tradiția de a reînnoi mandatul unui președinte al Fed aflat în exercițiu. Senatul îl confirmă cu o largă majoritate, cu 84 de voturi contra 13, pe 23 ianuarie 2018. Primul său mandat de președinte începe pe 5 februarie 2018.
Patru ani mai târziu, în timp ce inflația post-Covid începe deja să îngrijoreze piețele, Joe Biden alege la rândul său să îl reconfirme pe Powell în locul numirii unui președinte din propria sa tabără — decizie anunțată în noiembrie 2021, confirmată de Senat pe 12 mai 2022. Powell depune jurământul pentru un al doilea mandat pe 23 mai 2022. În total, cariera sa la Fed este marcată de două reconfirmări bipartizane: numit guvernator de un președinte democrat, promovat președinte de un președinte republican, apoi menținut de un președinte democrat — o continuitate rară pentru o funcție atât de expusă politic. Pentru a situa mai bine traiectoria sa printre cele ale predecesorilor săi, istoricul complet al președinților Fed parcurge un secol de numiri, de la William McChesney Martin până la Powell.
Martie 2020: șocul Covid-19 și revenirea dobânzilor la zero
În al treilea an de mandat înfruntă Powell cea mai dură încercare a președinției sale. Pe măsură ce pandemia de Covid-19 paralizează economia mondială, Fed înlănțuie deciziile de urgență. Pe 15 martie 2020, o duminică, comitetul anunță o reducere de urgență a dobânzii-cheie la 0%-0,25% — a doua reducere de urgență în câteva săptămâni — însoțită de un program de răscumpărare de active (quantitative easing) de 700 de miliarde de dolari, destinat să mențină lichiditatea pe piețele obligatare și să evite o paralizie a creditului.
Acest răspuns, unanim lăudat la momentul respectiv pentru rapiditatea sa, va fi ulterior analizat îndeaproape: el contribuie, alături de planurile masive de relansare bugetară votate la Washington, la alimentarea valului inflaționist care lovește economia americană începând din 2021. Dar în martie 2020, urgența este alta: să se evite ca criza sanitară să se transforme într-o criză financiară sistemică.
